În 1968, în contextul reformei administrative a României, Scînteia publica propunerile Comisiei Centrale de partid și de stat privind organizarea județelor și municipiilor. Documentele subliniază că decizia s-a bazat pe studii ample, desfășurate timp de peste doi ani, realizate de o echipă interdisciplinară de economiști, geografi, istorici, geologi, etnografi, sociologi și lingviști, precum și pe sugestiile venite din partea oamenilor muncii din orașe și din sate.
Pe noua hartă, care contura 35 de județe, județul Sălaj nu figurează. Această omisiune a stimulat intervenții, iar printre cei mai activi a fost Iulian Andrei Domșa, fost primar al Zalăului imediat după Marea Unire din 1918, prefect al județului Sălaj în perioada 1922–1925 și senator, acum stabilit la București, care a trimis memorii conducerii partidului, susținând propunerile respective și sprijinind reintegrarea județului Sălaj în noua structură.
Textul menționează că propunerile s-au bazat pe rezultatele cercetărilor, precum și pe sugestiile oamenilor din viața cotidiană, din orașe și din sate. Duminică, 14 ianuarie 1968 apare ca un moment-cheie al dezbaterilor și al eforturilor de reformă administrativă.
Deși harta finală cu 35 de județe nu includea Sălajul, afirmațiile lui Domșa arată cum memoria istorică a regiunii și liderii locali au încercat să mențină o identitate administrativă proprie. Materialul contribuie la înțelegerea modului în care județul Sălaj a devenit subiect de interes public în anii ’60, evidențiind tensiunile dintre planul central și așteptările locale.
