În cea mai nouă incursiune a rubricii Raftul cu Carte, Maica Ecaterina, o sihastră originară din Franța, își deschide inima despre declicurile care au modelat alegerile sale extreme: retragerea într-o peșteră din munți și traiul în sărăcie, în rugăciune. Născută în 1958, ea spune că viața adevărată a început o dată cu întâlnirea cu Dumnezeu, iar încrederea în lume a fost forjată de evenimentele care i-au marcat copilăria: un mediu familial în care credința era cel mult un reper, orientat spre om, știință și progres social.
În aceeași perioadă, credința a fost reaprinsă de războiul din 1939-1945 și de impactul conflictelor ulterioare în Algeria, momente ce i-au conturat căutarea interioară. Maica Ecaterina, născută în 1958, este o sihastră din Franța care, de 25 de ani, trăiește într-o peșteră, într-un schit foarte retras din Munții Alpi, trăind în sărăcie, singurătate și rugăciune.
Își descrie viața ca pe o lungă rugăciune zilnică, unde tăcerea și disciplina spirituală devin mijloacele prin care reunește credința cu realitatea cotidiană. Interviul, publicat pe 6 iunie 2026 în cadrul rubricii Raftul cu Carte, oferă cititorilor o imagine neașteptată despre cum poate exista o viață dedicată total rugăciunii, într-un context extrem de diferit de ritmul modern al orașelor.
Mărturia ei poate inspira reacții de reflecție asupra modului în care scopurile reale ale vieții pot fi descoperite în retragere și smerenie, în locuri uitate de lume.
